În ce mod ne încălzeşte sauna?

Dacă dorim să ne relaxăm la căldură, sauna este locul potrivit. În momentul când intrăm în cabina de saună suntem învăluiţi de o căldură uscată. Temperatura la suprafaţa corpului nostru este între 30-34° C, iar în soba saunei este o temperatură de 80-95° C. În decurs de câteva minute se declanşează transferul de căldură între noi şi atmosfera ce ne înconjoară.

Modalităţi ale transferului de căldură

În momentul când ajungem în sauna construită din lemn, datorită aerului încălzit, pielea noastră ajunge în contact cu căldura extremă. Transferul termic al aerului este relativ mai scăzut, deoarece pe de o parte aerul este un conductor slab, iar pe de altă parte epiderma este protejată de un strat protector. Acest strat subţire de aer se formează prin radiaţia termică a corpului şi până la un anumit punct el este ca un ecran termic faţă de căldura saunei. Atunci când ne aşezăm sau ne culcăm pe banca de lemn încălzită se produce un transfer de căldură, constituind o modalitate de transfer prin contact direct cu epiderma.

Cu energia radiantă

Cabina de saună este construită din lemn. Prin căldura transmisă de soba saunei, lemnul se poate încălzi până la 100° C.

Deoarece lemnul înmagazinează foarte bine căldura, o poate disipa în atmosfera încăperii încet şi în mod egal sub formă de energie radiantă. Caracteristica energiei radiante constă în producerea de căldură în momentul în care întâlneşte un obiect. Să ne gândim la locurile de relaxare pe timp de iarnă în zonele muntoase. Oamenii stau în costume de baie pe terasa cabanei de schi şi se bronzează. Se pare că pe cei care stau la bronzat nu îi deranjează faptul că temperatura de afară este sub punctul de îngheţ; se încălzesc la soare, cu toate că razele lui nu sunt calde! De fapt, rolul hotărâtor îl are frecvenţa cu care căldura ajunge pe suprafaţa epidermei. În ţesutul epitelial generează vibraţiile structurilor moleculare la nivel de atomi şi în acest timp se produce căldura. Acest fenomen îl întâlnim şi în saună, unde energia radiantă a lemnului ne încălzeşte corpul.

Intensificarea căldurii în corp

Omul, având în vedere că este o fiinţă cu „sânge cald”, este capabil să se adapteze la temperaturile variabile din exterior. Printre altele, prin acest fapt se deosebeşte de fiinţele cu temperatură variabilă, cum sunt peştii şi reptilele. Broasca, de exemplu, îşi încetineşte activitatea atât pe căldură mare cât şi la temperaturi scăzute. Atunci când se apropie vara sau iarna se îngroapă în nămol şi devine rigidă. Practic, funcţiile sale vitale scad aproape la zero. Noi, oamenii, nu ne putem permite acest lucru – pentru a ne menţine capacitatea fizică şi psihică avem nevoie de o temperatură constantă de aproximativ 37° C.

Organismul înmagazinează căldura pe timp de iarnă, iar vara disipează surplusul de căldură. Distribuirea sângelui în vasele sangvine joacă un rol important: la o temperatură exterioară înaltă creierul dă comanda pentru un flux sangvin mai mare către zonele periferice ale corpului, adică la membrele inferioare, superioare şi epidermă. În acest fel organismul disipează căldura. Dacă temperatura exterioară este scăzută, corpul înmagazinează sângele în interior şi în felul acesta ţine la căldură organele vitale – inima, ficatul şi rinichii. În saună, corpul se luptă pentru o răcire adecvată prin distribuirea sângelui.

Alarmă termică

Din cauza temperaturii exterioare ridicate se încălzesc zonele periferice ale corpului

După câteva minute petrecute în saună, receptorii situaţi în epidermă sesizează imediat chiar şi temperatura de 42° C! În scurt timp, temperatura din interiorul corpului se ridică la aproximativ 38,5° C. Această temperatură nu este mare, dar organismul reacţionează imediat, în vederea evitării problemelor de circulaţie şi posibilelor complicaţii face tot posibilul să scadă temperatura. Centrul de reglare termică al creierului dilată vasele sangvine ale membrelor şi pielii, pentru a creşte fluxul. Deoarece sângele este un conductor termic bun, corpul disipează căldură prin fluxul sangvin. Această măsură în sine nu ar fi de ajuns pentru scăderea temperaturii corpului: din cauza căldurii extreme care domină în saună, temperatura corpului ar creşte mai departe. Acumularea termică şi şocul circulatoriu ar fi inevitabile dacă organismul nu ar juca ultimul atu pentru evitarea supraîncălzirii: începem să transpirăm! Se răceşte epiderma, iar temperatura corpului scade până la 37° C şi rămâne constantă. la răcoare (20° C) în saună (70-100° C)

Hipertermie = febră?

În trecut a fost susţinută ideea că temperatura ridicată din saună provoacă un fel de „febră vindecătoare” artificială, asemeni febrei adevărate, iar forţa de apărare a organismului, respectiv metabolismul, funcţionează mai eficient. Este cât se poate de fals! În saună, atunci când se ridică temperatura nucleului este vorba pur şi simplu de hipertermie: căldura vine de afară. În interiorul corpului temperatura nucleului se ridică numai pentru scurt timp şi numai cu 1-1,5° C şi nu ajunge la valoare mai mare de 38,5° C. Contrar acestora, în cazul febrei, creierul în sine stabileşte o anumită valoare termică. Pe lângă acestea se accelerează procesele metabolice, inima bate mai repede şi temperatura nucleului se poate ridica la peste 40° C. Febra poate să dureze ore, poate chiar zile întregi, pentru a „mistui” microbii sau viruşii, slăbind organismul. Ne simţim fără puteri şi obosiţi chiar şi peste câteva zile, în schimb hipertermia din saună durează numai câteva minute şi nu are efect de slăbire asupra organismului.

Ce este de fapt transpirarea?

Omul are în total aproximativ trei milioane de glande sudoripare. Aceste organe mici sunt răspândite în tot corpul. În timpul transpirării lichidul secretat de glandele sudoripare provine din capilare (vase incredibil de subţiri, care împânzesc ţesutul de sub piele). Pe o porţiune de piele de şapte-opt centimetri pătraţi sunt patru-cinci metri de astfel de vase subţiri. În timp ce se intensifică fluxul, din capilare iese lichidul. Este preluat de glandele sudoripare şi transferat pe epidermă sub forma unor mărgele de sudoare. Transpiraţia se uneşte într-un strat subţire şi acoperă epiderma.

Protecţie împotriva căldurii

Picăturile de transpiraţie se evaporă de pe epidermă pentru a proteja corpul de acumularea termică periculoasă. Lichidul transpiraţiei se transformă în vapori de apă în stare gazoasă. Aici intră în vigoare una din legile fizicii, care exprimă faptul că în timpul transformării lichidului în stare gazoasă se generează răcire termică din atmosfera înconjurătoare – se produce pierdere termică prin evaporare. Pe suprafaţa epidermei aerul se răceşte şi se înlătură pericolul: temperatura nucleului devine constantă şi se menţin funcţiile vitale. Condiţia acestui proces fizic este ca aerul saunei să fie uscat. La un conţinut de vapori prea ridicat se poate produce o acumulare termică periculoasă în corp. Măsurători ale fizicii dovedesc cât este de eficientă protejarea prin evaporare: un litru de transpiraţie care se evaporă de pe suprafaţa epidermei sustrage din corp mai mult de 600 kilocalorii, echivalând cu conţinutul energetic al 100 g de unt.

Conţinut de vapori scăzut

Pentru o climă echilibrată, în saună trebuie să fie o temperatură constantă şi ventilaţie permanentă. Chiar şi variaţiile mici de temperatură au efect asupra conţinutului de vapori, care în cabina de saună este foarte scăzut. La o temperatură înaltă, de peste 96° C, conţinutul relativ de vapori scade. Rezultatul: ni se usucă mucoasa căilor respiratorii şi ne dor unghiile şi nările. La o temperatură prea joasă, sub 80° C, conţinutul de vapori creşte automat. Rezultatul: nu transpirăm cum ar trebui. În capitolul despre construirea saunei (vezi pagina 105) vom afla cum să asigurăm clima echilibrată în saună.

Baia de aburi ne oboseşte

Din ce cauză este mai joasă temperatura în baia de aburi faţă de saună? Explicaţia este simplă: la o temperatură mai mare decât în saună, vaporii de apă aflaţi în atmosfera înconjurătoare s-ar încălzi imediat, în concluzie ar trebui să părăsim baia de aburi ca să nu ne ardem!

Temperatura joasă are şi dezavantaje: atmosfera din baia de aburi este saturată cu vapori de apă şi nu mai poate prelua umiditate. Consecinţa este că nu putem transpira cum ar trebui şi nu mai are loc reglarea termică, desfăşurată cu răcire prin evaporare pe suprafaţa epidermei. Temperatura acumulată nu se transmite în mod adecvat. Acesta este unul din motivele pentru care circulaţia sangvină este mai îngreunată în baia de aburi decât în saună – mai ales dacă înainte de baia de aburi am fost în saună şi nucleul corpului este încălzit. Din această cauză se recomandă mai întâi baia de aburi şi numai după etapea de răcire trecerea la saună.

Climă tropicală în baia de aburi

Ce ne dorim mai exact? Seceta deşerturilor în saună sau vaporii tropicali în baia de aburi? Să le încercăm pe ambele. Multe saune oferă atât baie de aburi cât şi saună. Diferenţa mare între cele două este că în baia de aburi temperatura este considerabil mai mică şi conţinutul de vapori mult mai mare: temperatura medie este de 45-50° C, iar conţinutul de vapori de apă, de aproape 100%!

În baia de aburi suntem învăluiţi într-un nor de aburi care se precipită pe peretele prevăzut cu faianţă ca un mic pârâu. Acelaşi fenomen se petrece şi pe piele, deci putem spune că nu este vorba de transpiraţie. Mai degrabă este vorba de vapori de apă care se precipită pe suprafaţa epidermei şi între timp eliberează căldură.

Etapa răcirii

Al doilea principiu al practicării saunei, alături de căldură, este frigul. Etapa încălzirii este urmată de faza de răcire. Pentru aceasta ne stă la dispoziţie aerul proaspăt: căile respiratorii se răcoresc şi plămânii se umplu de oxigen. Aerul fiind un conductor slab, este insuficient pentru răcorirea completă. Mai bună decât aerul este apa! Bineînţeles, dacă ne-am plimba 30 de minute pe malul mării în costum de baie la o temperatură de 20° C, la o briză moderată, ar fi plăcut sau cel puţin am suporta destul de bine. În schimb, dacă am plănui să înotăm timp de 30 de minute în apa mării de 20° C, peste 10-15 minute am ieşi rapid din apă, deoarece ne-ar fi foarte frig. În apă corpul nostru transmite de 20 de ori mai multă căldură decât la aer! Din această cauză, după faza de căldură utilizarea apei este metoda cea mai eficientă pentru normalizarea temperaturii corporale.

Reguli generale

Pentru baia de aburi sunt valabile aceleaşi reguli ca şi pentru practicarea saunei, chiar dacă procesul se desfăşoară diferit. Acestea sunt valabile mai ales pentru etapa răcirii şi pentru pauze.